Patinaj~artistic

-mda, bine, nu sunt bună în a mă apropia de persoane...şopti, încercând din răsputeri să nu mai plângă, nu vroia să arate cât de slabă e

- Nu trebuie sa te apropi de ele, trebuie sa le lasi sa se apropie ele de tine.

-înainte sau după ce mă consideră nebună şi trimit la ospiciu...? întrebă sacadat, plânsul nepermiţându'i să mai vorbească normal

M-am uitat in ochii ei.
-Persoanele care vor sa se apropie de tine nu te vor considera niciodata asa.

Zâmbi slab, vrând să îi spună că nimeni nu ar dori să se apropie de ea, dar renunţă din cauză că ar fi mult prea sacadat şi nu s'ar înţelege nimic. Oftă scurt, lăsându'şi capul în jos

I-am ridicat capul si i-am sters lacrimile.
-Stii ca nu iti sta bine cand plangi? Esti urata!

-de...parc-ă...ar...con-ta...pentru...cine-va, se strădui să vorbească, plecându'şi capul cât mai repede
'adevărul e că sunt urâtă, în interior'

-De ce nu ar conta?
Apoi i-am ridicat din nou capul schitand pe fata ei un zambet.
-Asa iti sta mult mai bine.

Nu mai zise nimic, nici nu mai putea. Îşi şterse lacrimile, încercând să păstreze acel zâmbet

Am observat ca incerca sa mentina acel zambet desi era greu... Nu stiu de ce dar am sarutat-o pe obraz apoi am imbratisat-o , vedeam in ea cum fusesem si eu, desi poate nu era aceeasi problema..

Era uimită de ce se întâmpla, neavând nici cea mai vagă idee cum să reacţioneze

- Nu te lasa! Yaksoke?
Apoi am ridicat degetul mic, asteptand...

*yaksoke- imi promiti

Stătu puţin pe gânduri, după care mormăi un 'da'