Patinaj~artistic

Imi continui pasii.
- Priveste.. Miscarile acestea pe gheata fac pe oricine sa para inger. Cand eram mica, le-am vazut. Iar cum parintii mei erau morti, am vrut sa pot fi inger ca sa ii pot atinge. Asta insemna sa invat sa patinez.

-bravo ţie, zise aceasta încercând să pară indiferentă.
'nu suntem la fel, asta e sigur, e cu mult superioară mie în toate >>'

Am observat ca facea pe dura. Cuvintele mele nu o impresionau asa ca am tacut.
Am inceput sa cant usor:
I feel the wind blow in this place
There i see the star beyond thi window plane
Shining so bright
Here in the night
The stars on the skies
Taking away my pain

'geez, vreau să plec cât mai departe de aici, am făcut cea mai mare prostie să vin la patinoar' îşi zise în gând, întorcându'se rapid cu spatele la ei, încercând să scape cât mai repede de patine, lacrimile încercând să curgă, devenind din ce în ce mai stângace
'i'm a baka, era mai bine dacă eram moartă şi eu'

Am observat toata discutia din mijlocul patinuarului.M-am apropiat de Maya trebuia sa o felicit nu? Dar am avut o mare surpriza.
-Hey, ce s-a intamplat?
Am intrebat-o in timp ce o ajutam caci nu mai reusea sa faca nimic.

-huh...? nimic, zise dând repede cu mâneca să'şi şteargă lacrimile, încercând să se calmeze pentru a nu'şi da seama cineva de starea deplorabilă în care picase

Nu stiu daca din instinct sau reflex am tras-o la piept strangand-o tare.

Rămase împietrită, neştiind cum să reacţioneze, tremura.
'nu din nou, chiar am crezut că am depăşit faza'

Nu puteam scoate un cuvant desi stiam ca nu trebuia sa o fac... simteam ca trebuia sa o fac.. nici io nu ma intelegeam.

Lacrimile începură să'i curgă nemaireuşind să le stepănească
-de ce sunt atât de proastă? se întrebă mormăit mai mult pe sineşi, încercând să găsească un răspuns

I-am mangaiat usor capul.
- Si tu ar trebui sa te descarci.

- mda, la un psihiatru...după care ajung direct la cei cu boli psihice, mormăi aceasta, ştergându'şi cu mâneca lacrimile

- Exact ce am zis si eu despre mine...
Reamintindu-mi de timpul petrecut in fata usii apartamentului meu.

-mda...zise amintindu'şi vag, strângându'l puternic în braţe
'd'oh, ar trebui să mă ridic şi să fug, dar nu pot'

I-am spotit la ureche:
-Nu trebuie sa fugi, trebuie sa infrunti orice problema ar fi.

-cât de uşor e de zis...recunosc că şi eu zic la fel, dar mă împotmolesc dacă vine vorba de propria'mi persoană, sunt jalnică...ştiu, vorbi şoptit aceasta, aproape rămănând fără voce

Mi-as fi dorit sa pot face mai mult...
- Daca ai nevoie de ceva, orice apeleaza la mine.
Apoi am strans-o un pic mai tare, parca amintindu-mi de mine.

-nu...nu'mi permit să te deranjez, mă descurc şi singură, zise încercând să se dea puternică, deşi ştia că e doar o mască, ea fiind sensibilă încă de mică
'şi totuşi trăiesc -.-'

- Nu ai cum sa ma deranjezi... caci sunt cam intotdeauna neocupat.
Asa eram si eu desi eram baiat...

-ehh, tot nu o pot face, îmi e greu să vorbesc despre asta până şi cu propria soră...sunt un caz fără rezolvare, zise oftând, lacrimile încă neîncetând, străduindu'se să le şteargă

- Nu ai cum sa fi un caz asa ca exista rezolvare imtotdeauna exista una!

-nu şi în cazul meu...şopti, simţind cum îşi pierde toate puterile, era şi extrem de obosită, nedormind mai deloc 3 nopţi la rând

- Ar fi trebuit sa dormi nu sa ratacesti... nesomnul pote sa sece un om de viata.Trebuie sa ai grija de tine.

-ai vorbit ca nee, şi îţi răspund la fel ca ei, nu'mi pasă...oricum în afară de ea nu mai am pe nimeni, şi o văd extrem de rar, chiar nu contează dacă sunt vie sau moartă...răspunse cu vocea tremurândă, fiindu'i destul de greu până să zică şi vorbele astea

- YA!
Am tipat o data si tare la ea, incat a rasunat.
- Ce sunt vorbele astea? Nu mai ai pe nimeni pentru ca nu vrei sa mai ai pe altcineva.